E greu să trăieşti cu o iubire neîmplinită în suflet, zi de zi; să trăieşti cu gândul că el e acolo undeva în lume; că te-a uitat; şi totuşi, cu timpul, să accepţi faptul că el nu se mai întoarce. . Dar e insuportabil să trăieşti cu imaginea lui . . să ştii că nu poţi face nimic să sfâşi imaginea aia din faţa ochilor. Darămite din suflet.
Aveam nevoie să nu îl mai văd pentru o vreme . .
Aşa că am plecat; şi . . nu aveam de gând să mă întorc. Începeam să uit şi simţeam cum rănile mi se vindecau uşor. Durerea aceea insuportabilă; devenise ceva plăcut.
