Femeie?!

În ochii mei, femeia adevărată e femeia care a căzut de nenumărate ori, dar s-a ridicat de fiecare dată – mai cu răni în suflet, mai cu inima sfâşiata, dar s-a ridicat. Femeia adevărată e femeia care reuşeşte să treacă cu demnitate peste o despărţire, şi nu se înjoseşte pentru a păstra în viaţa ei o persoană care nu îşi mai doreşte să fie acolo; acceptă că nimic nu durează pentru totdeauna.

O femeie adevărată este o femeie care se respectă suficient de mult încât să plece de lângă ce îi face rău. O femeie adevărată  are curaj să  plângă. O femeie adevărată  nu renunţă; ştie ce vrea şi ştie ce trebuie să facă ca să obţină ceea ce vrea. Nu cucereşte un bărbat prin favoruri trupeşti, ci prin felul în care păşeşte, prin simplitatea şi delicateţea ei; Nu oferă totul de-a gata. Nu se pune pe tavă şi nu se vinde. Ştie ce e al ei şi ştie să apere ce-i aparţine. O femeie adevărată ştie să îşi spună cuvâtul fără să se folosească de mijloace diavoleşti. O femeie adevărată ştie să iubească . Nu dă niciodată înapoi de la deciziile pe care le ia, pentru că ştie că în momentul în care le-a luat erau cea mai bună opţiune. O femeie adevărată NU se răzbună; ea ştie că cea mai bună armă împotriva răutăţilor este indiferenţa. O femeie adevărată e una la o mie; şi nu orice bărbat ştie să o aprecieze la adevărata ei valoare.