Sunt eu.. femeia!

Sunt acel gen de femeie care şi atunci când se înneacă cu lacrimi încearcă să zâmbească. Acel gen de femeie care se adună bucăţică cu bucăţică dupa ce omul pe care ajunge să îl iubească enorm, nu face decât să o calce în picioare şi să îi fărâmiţeze sufletul. Acea femeie care nu are încredere în nimeni; poate nici în ea - pentru că a învăţat că şi propria umbră dispare at...unci când apare soare. Acea femeie care îşi adună toată puterea chiar din propria suferinţă. Nu are nevoie de umeri pe care să plângă; are propriile ei mâini în care să se sprijine. Acea femeie care se retrage cu inima sfâşiată de acolo unde simte că nu îi mai e locul. Acea femeie pentru care viaţa e o competiţie. O luptă. Un război. Sunt eu împotriva tuturor. Sunt acea femeie care îşi poartă inima pe braţe, şi ştie că până la sfârşitul luptei s-ar putea să nu o mai aibă..