Şi uneori mă întreb de unde atâta putere? .. de unde atâta
putere să mă ridic de fiecare dată? Când orice lucru care mi-a aparţinut
vreodată acum nu mai e; când nici eu nu mai sunt, nici lacrimi, nici ochi, nici
suflet, nici inimă. De unde? Când toţi oamenii care vin în viaţa mea aşteaptă
ceva de la mine; când toţi iau din mine fără măcar să ceară şi nu pun nimic
înapoi? Când eu mai lupt pentru ultima bucăţică de orgoliu care mi-a rămas.. şi
ei vor să mi-o ia.. Când eu îmi pun sufletul pe tavă şi ei ca vulturii se
învârt pe lângă ea să o mănânce.. Cum de
mai pot să simt? Cum de mai pot să iubesc? Să îmi pese? De ce încă doare; de ce
nu pot să îmi opresc orice cale de simţire. Să nu iubesc, să nu urăsc, să nu ma
doară, să nu îmi fie bine. Să îmi fie doar aşa; neant. Un nimic, un gol care se
zbate înauntrul meu. Căci acum când privesc în oglindă nu mai văd nimic; nu mai
văd decât bucăţi din mine. Frânturi de suflet.. Dar ele luptă, să se pună cap
la cap, să se unească şi să fie iar un întreg care iubeşte până-n pânzele albe
şi omul care e capabil să îi smulgă inima din piept. Acum toţi pleacă; pentru
că nu mai am ce să le dau.. Şi vreau pe cineva care să rămână; să
rămână şi să îmi adune bucăţile care le mai am şi să le ţină la piept. Să nu
încerce să mă repare; să nu încerce să le pună la loc; pentru că eu sunt vasul
care s-a spart; şi care nu va mai fi niciodată la fel;; . Vreau să mă iubească aşa cum sunt; bucăţică
cu bucăţică; să nu îmi ceară nimic şi să îmi ofere totul – pentru că şi eu îi
voi da la rândul meu ce mi-a rămas. Vreau să rămână pentru că sunt imperfectă; pentru că doar aşa
el mă poate iubi; şi pentru că iubindu-mă nu va mai fi nevoie să mă lipească la
loc; căci îmi vor creşte părţi noi – mai bune, mai frumoase. Pentru că doar
dragostea lui mă va putea completa; pentru că dragostea e bucata care îmi
lipseşte. Şi e bucata care îmi va lipsi mereu; pentru că nimeni nu e capabil să
o pună – fără să o ia înapoi..
Îmi place foarte mult cum te exprimi. Ai un mod special și frumos de a pune sentimentele pe "foaie". Sper ca într-o zi să auzim de tine și nu doar pe blog. Baftă în continuare.
RăspundețiȘtergereMultumesc Andreea!
RăspundețiȘtergere