joi, 21 martie 2013

Suflete, te-am dat disparut.

Şi noaptea când mă pun în pat şi mă înnec în ale mele gânduri; mă întreb unde mi-e plecat sufletul; căci noaptea îl caută să îl răstălmăcească în ale ei braţe şi nu îl găseşte. Unde îmi eşti suflete, că eu te caut în fiecare dimineaţă pe sub cearceaful răvăşit şi rece.. te caut în ceaşca de cafea pe care o beau;  în ţigarea mea aromată pe care o fumez mereu cu tragere de inimă de frică să nu fi tu acolo şi să te stingi..  Te caut în fiecare baltă, în fiecare gunoi de pe stradă; te caut în staţia de autobuz, te caut pe afişe, te caut în bătrânul care se aşează lângă mine pe bancă; te caut în câinele din faţa blocului; te caut în nori; te caut în ploaie, te caut în ochi de străini. Te caut în cărţi, în foi, în cuvinte; te caut, te caut şi nu te găsesc. Şi mi-e teamă că tu ai să mă uiţi.. Şi dacă tu ai să mă uiţi şi nu te mai întorci – eu cu cine o să îmi mai pierd nopţile, suflete? Pentru durerea cui  o să mai plâng; pentru cine o să mai am orgoliu? Cu cine o să îmi mai beau cafeaua dimineţile? Cine o să îmi mai spună că iubirea e totul?  Poate că într-o zi o să mă trezesc şi o să fii din nou lângă mine; sau poate că n-o să te mai caut şi o să îţi mulţumesc că ai plecat;  Eu n-am suflet, dar pe toţi cei care mă vor privi în ochi o sa îi doară.

3 comentarii:

  1. Am recitit aceasta postare de mai multe ori :) Imi place enorm de mult cum scrii, alegi niste cuvinte atat de frumoase. E mare lucru sa reusesti sa transmiti oamenilor ceea ce simti tu, si mai mult, sa-i emotionezi. Pe mine m-ai emotionat. Bravo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Absolut superb text! Sincer! Superb!

    RăspundețiȘtergere